VIN SFINŢIT
De ce singur momeală-ţi pui?
Zeama de struguri te aşteaptă,
Gîndire n-are da-i deşteaptă
Pe gura păcatosului.
De ce anini cârligu-n cracă?
Şi înadins apoi îl uiţi,
Căci iei momeala ş-o săruţi
Nu simţi cum minţile iţi leaga?
Mai bine lasă zeama rea
Celui nebun sau fără minte,
Dar privindu-l ia aminte
Că n-o bei, ci ea te bea.
Nu te uita cum scânteiază-n cupă,
Nu te uita cât este de frumoasă,
Căci minţile întregi nu-ţi lasă
Şi amintirile-ţi astupă.
Vei fi precum acela care
A adormit pe un catarg
Când vasul naufragiază-n larg
Şi-ncet se adânceşte-n mare.
Vei spune amăgit de vin:
„M-au lovit, nu m-a durut,
Nici nu ştiu de m-au bătut,
Dar dă-mi să beau încă puţin!”.
Şi stai cu buzele spurcate
De vinul ce te-a ameţit,
Dar îl refuzi pe cel sfinţit,
Mai bun e răul…din păcate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu